Acasă Mama Pământ Puterea vindecătoare a viorelelor

Puterea vindecătoare a viorelelor

193
0
Violete si viorele
Violete si viorele

Dacă articolul Duminica Floriilor și poveștile viorelelor v-a introdus în universul simbolurilor și miturilor care înconjoară aceste minunate și diafane flori, iată că de această dată vă voi vorbi despre puterea lor vindecătoare care le încadrează în rândul plantelor medicinale.

Viorelele se bucură în țară și de alte denumiri, printre care toporaș (Moldova), violetă, micșunea (Muntenia), tămâioară (Olt) sau călțunei. Iar, pentru a elimina orice dubii, am să precizez încă de la început că în acest articol mă refer la aceea care poartă în limba latină numele de Viola odorata. Bucurându-ne privirile în fiecare primăvară, viorelele fac parte din familia Violaceae care numară în jur de 600 de specii (Carol Ann Rinzler).

Vindecare și violete

Și cum altfel aș putea vorbi despre viorelele vindecătoare, dacă nu întorcându-mă în timp la lumea greco-romană. Așadar, viorelelor li s-au găsit diverse întrebuințări, de la obținerea unor remedii naturale la vin, îndulcitor natural, dar și în cadrul sărbătorilor pe care le celebrau vechii greci și romani. Plinius cel Bătrân recomanda purtarea unei ghirlande de viorele pe cap pentru a înlătura durerile de cap, amețelile sau vrăjile.

Încă din anii ‘40, renumitul doctor și profesor german, Eugen Fischer menționa în cartea sa Dicționarul plantelor medicinale că frunzele, florile și rădăcinile de viorele (Viola odorata) sunt folosite pentru obținerea unor remedii naturiste care tratează afecțiuni ale căilor respiratorii, laringite sau bronșite.

Alte surse menționează că mucilagii și alte componente conținute în florile și frunzele de viorele exercită o acțiune emoliență, expectorantă, antiinflamatorie, antibacteriană, decongestivă, diuretică și cicatrizantă. Conținutul de acid salicilic generează acțiune antiinflamatorie, febrifugă și antireumatică.

Pe de altă parte, Carol Ann Rinzler, specialistă în probleme de nutriție, vorbește despre faptul că semințele și rădăcinile pot avea efecte diuretice, gastrice, sau chiar pot induce o stare de vomă și probleme respiratorii, atunci când sunt folosite în cantități mari. Siropul de frunze de viorele, ușor expectorant, degajă mucozitățile.

Florile uscate de viorele pot fi folosite la prepararea ceaiului. La fel ca și panseluțele, viorelele uscate pot fi puse în formele pentru cuburile de gheață pentru ca ulterior acestea să dea aromă și un aspect special cocktail-urilor.

Uleiurile volatile conținute de flori transformă viorelele într-un diafan ingredient pentru produse cosmetice precum creme, săpunuri, loțiuni de corp sau parfumuri. Parfumierii din Europa Evului Mediu extrăgeau ulei parfumat și esențe din viorele.

Viorelele si gastronomia

Înainte de a trece în revistă câteva dintre utilizările gastronomice ale viorelelor (Viola odorata) simt nevoia să precizez încă o dată ca cele despre care eu vă povestesc nu trebuie confundate cu viorele (Scilla bifolia), acestea din urmă nefiind comestibile.

Atât frunzele tinere, cât și florile dau culoare atunci când sunt folosite pentru decorarea mâncărurilor, dar adaugă și o aromă inedită salatelor proaspete de primavără.

  • “Zalatina de toporași” este menționată în 200 de Rețete Cercate (1842), tiparită în Moldova de către Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi. Zalatina este un preparat gelatinos, asemănător jeleului. De asemenea, pelteaua de violete — obținută din sucul florilor, îndulcit cu zahăr și închegat cu gelatină (oase de morun).
  • Ciocolata neagră peste care sunt presărate florile uscate și confiate de viorele este un sortiment extrem de apreciat de către cunoscători. Din florile fermentate de violete se poate prepara sirop pentru cocktail-uri, iar francezii prepară un lichior cu o aromă incofundabilă.

Violet, violete și viorelelor

Pigmentul violet puternic al florilor proaspete de violete era folosit în trecut la vopsirea țesăturilor, acestea căpătând o culoare albastru-pastelat. Probabil că dacă am scotoci prin cuferele străbunicelor noastre, am găsi frumoase ii românești ale căror broderii și-au luat nuanțele minunate de albastru din pigmentul viorelelor.

Profesoara Otilia Elena Mecea din Deva menționează în lucrarea „Vopsitul cu plante – între știință și tradiție” că pentru a vopsi o țesătură aveți nevoie de 1 kg flori de viorele (fără codițe) la 2 litri de apă. Acestea se pun la fiert, adăugându-se puțin alaun (piatră acră) și sulfat de cupru (piatră vânătă). Se introduce țesătura și se lasă la fiert timp de o oră. Efortul merită pentru că nuanțele nu sunt doar spectaculoase, ci și rezistente în timp.

Bibliografie

  1. Brill, Tony (ed.) — Legendele Românilor. Legendele Florilor (vol. II), Editura Grai și Sulfet – Cultura națională, București, 1994
  2. Chevalier, Jean & Gheerbrandt, Alain — Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1995
  3. Evseev, Ivan — Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amacord, Timișoara, 1998
  4. Fisher, EugenDicționarul plantelor medicinale. Ghid practic pentru cultivarea și utilizarea plantelor medicinale și aromatice, Editura Gemma Press, București, 1999
  5. Mecea, Otilia Elena Vopsitul cu plante – între știință și tradiție;
  6. Niculita-Voronca, Elena Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, Editura Polirom, Iași, 1998
  7. Rinzler, Carol AnnThe Wordsworth Book of Herbs and Spices, Cumberland House, New York, 1990
  8. Vulcanescu, RomulusMitologie română, Editura Academiei RSR, București, 1985
  9. Resurse online Botanical.com, Drifteless Appetite, Farmacia Domnului The Flower Expert, Ieruburi uitate, Medecinal Herb, Patrimoine sexois, Regency Redingote.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here