Acasă Mama Pământ Plante Povești cu viorele pentru Duminica Floriilor

Povești cu viorele pentru Duminica Floriilor

227
0
Florii - Duminica Floriilor
Florii - Duminica Floriilor

Biserica Creștin-Ortodoxă sărbătorește în a șasea săptămână a Postului Mare Intrarea triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim. Așa cum s-a întâmplat și în cazul altor zile onorate de tradiția creștină, ceea ce azi cunoștem drept Duminica Floriilor a fost suprapusă peste o altă sărbătoarea păgână, Floralia. Această sărbătoare o onora pe zeița Flora, zeița primăverii, iubita Zefirului și preafrumoasa stăpână a florilor și vegetației. 

În tradiția noastră populară, Duminica Floriilor mai poartă și numele de Duminica Stâlparilor, când sunt sărbătoriți peste 1.500.000 de români care poartă nume de flori … Florin, Floriana, Florentin, Florența, Viorel, Viorica Viorel, Florica, Romanița, Brândușa, Codruț, Codruța, Crina, Anemona, Delia, Lăcrămioara, Narcis, Laura, Laurențiu, Bujor, Mălina, Margareta, Rozalia și multe alte flori. Printre toate aceste flori și floricele sărbătorite duminică, este una foarte specială pentru mine, Mihaela-Violeta, mama mea, iar acest articol îi este dedicat ei.

Duminica Floriilor

Cea de-a treia intrare a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, însoțit de cei 12 apostoli, reprezintă momentul descoperirii oamenilor vrednicia Sa de Mesia. Altfel spus, Duminica Floriilor are ca scop vestirea tuturor că a venit Mesia. Spre deosebire de ceilalți împărați ai lumii, El pătrunde în cetate pe un asin, și nu pe cal, animal nobil și şi războinic. Așa cum mărturisește Sf. Evanghelist Matei, El este un împărat „blând şi smerit cu inima” (Matei 11, 29), Care „n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească” (Matei 20, 28). Creștinii l-au întâmpinat așternându-i covor din propriile lor haine și i-au așezat înainte flori, ramuri de măslin și de finic. Mii de oameni l-au în cetatea Ierusalimului aclamat ca un adevărat împărat prin cuvintele: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este Împărăţia ce vine, a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!“ (Marcu 11, 10). 

Flora - Sandro Botticelli
Flora – pictură de Sandro Botticelli

Flora, Floriile si Floralia

Zeița Flora era onorată ca Flora Mater, zeiță a fertilității, primăverii și a nașterii noului ciclu vegetal, de către vechiul trib italic al Sabinilor din Munții Apenini, încă înainte de fondarea Romei de către Romulus și Remus în anul 753 i.Hr.

Preluând filonul mitologic grecesc, poetul Ovidiu relatează în Metamorfoze cum Flora a fost înscăunată drept “stăpână a florilor” de către zeul vântului Zefir (Zephyr), după ce a încuviințat căsătoria acestuia cu nimfa Chloris. Tot Ovidiu este cel care într-o altă relatare ne spune despre darul magic al Florei de-a lasa însărcinată orice femeie pe care o atingea. Războinicul zeu Marte, fiul zeiței Junona, s-a născut după ce Flora i-a dăruit zeiței o floare fermecată.

În mitologia romană, Flora era zeița care ocrotea tot ceea ce creștea din pământ, înflorea sau dădea rod–florile, arborii, legumele, întreaga vegetație. În grija sa se aflau câmpiile și livezile. Flora patrona întreg ciclul evolutiv, fertilitatea, primăvara și cursele de care. Tradiția spune că Flora le-a oferit oamenilor mierea de albine și semințele tuturor florilor și plantelor, primite în dar de la soțul ei, Zefir (Favonius, în mitologia romană). Numele său provine din cuvântul latin “flos” care înseamnă “floare”.

Floralia …

Sărbătorind viața și ciclurile evolutive ale acesteia, bucuria și frumusețea primăverii, festivalul Floralia era marcat de numeroase petreceri și banchete, dansuri, băuturi, piese de teatru, senzualitate și o abundență de flori. Străzile erau iluminate de felinare și torțe pentru a permite desfășurarea neîntreruptă a petrecerii, simbolizând continuitatea creșterii lucrurilor. Curtezanele nu se sfiau să-și afișeze nuditatea, provocând cu dansurile lor erotice. Femeilor le era permis în aceste zile să poarte straie bărbătești. Culorile vesele dominau îmbrăcămintea romanilor care sărbătoreau Floralia.

Floralia - Hobbe Smith
Floralia – pictură de semnată de olandezul Hobbe Smith (1862-1942)

Se spune că diverse plante care creșteau repede, precum fasolea sau lupinul erau aruncate în mijlocul mulțimii, ca un simbol al fertilității. După ce se încheiau întrecerile cu care, în ultima zi a Jocurilor Florale, în jocurile din ringul circului (Circus Maximus) erau aduse pentru a fi urmărite într-un ritual de vânătoare animalele considerate fertile (ex. iepuri, capre sau căprioare). Romanii considerau că cine prindea unul dintre aceste animale, va avea parte în acel an de mult noroc și belșug.

Frumusețea și parfumul florilor omniprezente dădeau culoare caselor, templelor și împodobeau hainele și părul femeilor. În cartea sa The Influence of Folklore On the History of Religion, profesorul și antropologul britanic E.O.James, menționa că de Floralia, frunzele și mugurii copacilor erau înlăturați, locul acestora fiind luat de ghirlande de iederă, viță de vie și flori.

Provenind din Frigia, Cybele din Pessinuseste, a fost prima divinitate orientală pe care romanii au consacrat-o în mod oficial, simbolul acesteia fiind instalat direct pe Palatin (205 i.Hr.), acordându-i-se un loc egal cu cel al lui Jupiter. Acest lucru ar putea explica de ce unii autori vorbesc despre această strânsă legatură între Cybele, Jocurile Florei și viorele.

Napoleon Bonaparte – Caporalul Violet și viorelele

Napoleon Bonaparte, supranumit și Caporalul Violet (Caporal La Violette) era un mare admirator al viorelelor încă din copilărie, acestea fiind răspândite în Corsica sa natală. Legenda spună că după înfrângerea sa în 1814, plimbându-se în grădinile palatului Fontainebleau, Bonaparte a promis că se va reîntoarce un an mai târziu, când violetele vor înflori din nou, lucru s-a și întâmplat în martie 1815. Se spune că grenadierul Choudieu care-l însoțea l-a auzit rostind aceste vorbe și a povestit cele întâmplate camarazilor săi, lucru care i-a adus generalului porecla de Caporalul Violet sau

În perioada exilului din Insula Elba, viorelele au devenit un simbol al suporterilor săi. La parada care a avut loc la Paris în onoarea reîntoarcerii sale triumfătoare după evadarea de pe insula Elba, dar și la trecerea prin sate și orașe în drumul său victorios către capitală, Napoleon a fost întâmpinat cu viorele, acestea fiindu-i aruncate în cale în semn de respect și recunoaștere.

De asemenea, se spune că parfumul de violete era preferatul împărătesei Josephine, soția sa, aceasta purtându-le chiar în ziua nunții lor. În fiecare an la aniversarea căsătoriei lor, Napoleon Bonaparte îi dăruia acesteia un buchet de violete. Mai mult decât atât, se povestește că la reîntoracerea sa de pe Elba după ce a vizitat mormântul Josephinei, care murise cu mai puțin de două luni după ce el abdicase, Napoleon s-a retras un timp la reședința lor de la Malmaison. Aici împărăteasa îngrijise cu multă iubire o frumoasă gradină de viorele. La moartea lui Bonaparte, s-a descoperit că purta la gât un medalion în care erau pastrate câteva flori de violete și se crede că acesta le culesese de la Mailmaison, înainte de a porni în ultima sa încercare de recucerire a tronului Franței.

În loc de concluzie, o invitație la lectură  …

M-aș bucura să știu că în prag de Florii, citirea acestui articol vă va determina să priviți gingașele viorele altfel … nu doar cu drag, ca până acum, ci și cu perspectiva unui simbolism darnic care reflectă în mare măsură natura creatoare cu care suntem înzestrați. Iar, dacă aceste rânduri v-au stârnit interesul, atunci vă invit să descoperiți puterea tămăduitoare a viorelelor.

Bibliografie:

  1. Brill, Tony (ed.) — Legendele Românilor. Legendele Florilor (vol. II), Editura Grai și Sulfet – Cultura națională, București, 1994
  2. Chevalier, Jean & Gheerbrandt, Alain — Dicționar de simboluri, Editura Artemis, Bucuresti, 1995
  3. Evseev, Ivan — Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amacord, Timișoara, 1998
  4. Fisher, EugenDicționarul plantelor medicinale. Ghid practic pentru cultivarea și utilizarea plantelor medicinale și aromatice, Editura Gemma Press, București, 1999
  5. Kathryn Kayne The Return of Caporal Violet, 2015
  6. Mecea, Otilia Elena Vopsitul cu plante – între știință și tradiție;
  7. Meehan, Thomas — The Gardener’s Monthly And Horticulturist V29, The Violet, Napoleon’s Flower, 1886;
  8. Niculita-Voronca, Elena Datinele și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, Editura Polirom, Iași, 1998
  9. Rinzler, Carol AnnThe Wordsworth Book of Herbs and Spices, Cumberland House, New York, 1990
  10. Vulcanescu, RomulusMitologie română, Editura Academiei RSR, București, 1985
  11. Resurse online Botanical.com, Drifteless Appetite, Farmacia DomnuluiThe Flower Expert, Ierburi uitate, Medecinal Herb, Patrimoine sexois, Regency Redingote.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here